Bobocel’s Weblog

In ultima vreme m-am confruntat destul de des cu problema “pe cine punem sa faca asta”… si am ajuns la concluzia ca am un maaare defect: nimic din ce fac ceilalti nu e la fel de bun ca ce fac eu. Poate fi chiar frustrant, mai ales cu sunt o muuultime de treburi si timpul ramane captiv in cusca aurie de 24 ore/zi.
Am incercat, si incerc…sa deleg treburi si altora. Si ce am invatat in procesul asta? – ca cel mai greu imi e sa gasesc omul potrivit pe care sa il rog sa ma ajute.
Totusi, vreau sa cred ca am evoluat cat de cat. Si poate ca, in timp, odata cu experienta, lucrurile se vor aranja mult mai usor

E, acum ca mi-am intarit credintele si mi-am recapatat optimismul, ies pe inserat la o plimbare pe Batistei, in drum spre o expozitie foto, din pacate, inchisa. Si cum trebuie sa reparcurg strada inapoi spre Universitate, si fiindca e noapte si singurele lumini vin de la panourile publicitare, arunc o privire pe fiecare pe langa care trec. Totul frumos si pasnic pana acum… dar dau de reclama de mai jos.
Si imi revine in minte intrebarea intiala, ramasa in final fara raspuns… “pe cine pun sa faca asta?” daca si la nivel mare, public si platit se produc astfel de gafe… Sau poate era intentionata si nu m-am prins eu…
)

Sezonul acesta fulguit si infrigurat se va incalzi cu o noua magie Disney “The princess and the frog“

Cum… se apropie craciunul, si aud tot mai multe colinde, se vesteste undeva in zare zapada, se incalzeste sufletul cu dragoste, si trupul cu vin fiert, ce putea fi mai placut decat sa se lanseze o noua poveste pentru copilul din fiecare dintre noi?

Intotdeauna m-am imaginat ca fiind o persoana ce traieste in afara stereotipurilor.
Totusi, azi mi s-a intamplat un lucru ciudat… – de altfel si motivul revenirii mele pe blog dupa atata timp – …am vazut o femeie de religie musulmana, mai pe romaneste, o araboaica, fumand. Si pentru cateva secunde mi s-a parut ceva extraordinar, ceva nemaivazut. Apoi mi-am dat seama ca … da, era ceva nevazut, pentru ca nu am mai vazut in viata mea femei arabe care sa fumeze. Stiam ca religia lor nu le permite un astfel de pacat. Dar ce… nici noua religia nu ne permite sa facem sex inainte de casatorie…so?

Da… m-am simtit ca un copil din nu stiu ce oras hyper tehnologizat, care vine pentru prima oara in Maramures si vede… vaci… vii.
Traiesc inconjurata de stereotipuri si idei preconcepute. La naiba! Trebuie sa schimb ceva…

De prin iunie, m-am inscris voluntar la Fundatia Culturala ARTEX, pentru un minunat proiect numit Ascensorul Cultural.
Printre multe altele, acest proiect vizeaza redescoperirea Bucurestiului… sau mai bine zis, ofera tuturor “capitalistilor” sansa de a-si cunoaste orasul mai bine, prin propunearea unor “must go to”-trasee pe care, in orice zi de relaxare, le-am putea urma. Ideea de baza nu este sa ne plimbam pur si simplu prin oras, ci sa ne imbogatim sufletul si mintea in momentele in care hoinarim pe strazi; sa aflam lucruri noi despre trecutul asezarilor pe langa, mai daunazi, treceam nepasatori.
Exista nenumarate monumente istorice in Bucuresti, nenumarate case cu arhitectura uimitoare, care astazi sunt uitate… pe langa care trecem fara sa ne dam seama.
Traseele pe care, in curand, toata lumea le va gasi pe platforma virtuala ce reprezinta Ascensorul Cultural, vor dezgropa trecutul, vor marca locurile pline de incarcatura istorica si vor relumina orasul.

Pentru toate aceastea insa, echipa realizatoare… adica si eu, munceste cu spor.
Acum ceva timp, am pus sub lupa STRADA POPA NAN. Si a fost o experienta unica…. un pas inapoi, acum 100 de ani. Totul e neschimbat, neclintit… poti mirosi si simti in aer minunatia acestei strazi.

Vine cineva la plimbare printre crescatorii de viermi de matase, printre copaci seculari, carute, frizerii, florarii, biserici, piatra cubica si…amintire? De la Foisor, pana’n Piata Vitan….

Din noiembrie … vom vedea adevarata splendoare a orasului acesta atat de contestat si de lovit… Bucuresti…