Exact acum un an, boboc pe la ASE, m-am gandit si eu sa intru intr-o organizatie studenteasca… si fara nici un motiv anume, am ales o anumita ADVICE Students. Privind acum, un an mai tarziu, viata de student, ajung la concluzia ca alegerea a fost reusita, pentru ca datorita lor, ultimul an al vietii mele a fost cu siguranta muult mai intens decat m-as fi asteptat.
De ce scriu acest mesaj abia acum, la mijlocul targului de ONG-uri? Poate pentru ca si eu m-am inscris in ultima zi…. poate pentru ca mi-ar fi parut extrem de rau sa nu fiu azi unde sunt, poate ca sunt mandra de organizatia mea…sau poate toate la un loc si muuult mai multe.
So, basic idea… nu e niciodata prea tarziu sa te inscrii intr-un NGO studentesc, pentru ca, pe langa “randul la CV” castigi o multime de experienta pozitiva, iar sentimentul trait cand iesi del a metrou la Romana si vezi un astfel de afis, este unic, damn it !!!!!
Draga blog,
Imi este extrem de greu sa scriu acum, pentru ca in momentele de maxima intensitate a trairilor sufletesti, cuvintele mi le gasesc cu greu. Un astfel de moment am trait joi seara, la TNB, moment care mi-a confirmat chimia traita recent in legatura cu scrierile bulgakoviene.
“Inima de Caine” (regizor Yuriy Kordonskiy)
…toate panzele sus spre sala Amfiteatru.
Cu siguranta una dintre cele mai impresionante piese vizionate pana acum… restul cuvintelor ar fi de prisos, pentru ca, la urma urmei, cui ii pasa?. Fiecare trebuie sa isi imagineze propriul monolog interior dupa acest spectacol.
Un Rebengiuc fara cusur, un Manole (Am o psihologie blanda, doar ca urasc pisicile) care a reusit sa taie suflarea celor 300 de spectatori prezenti.
Un caine cu inima si un om fara ea… pentru ca, la urma urmei, ce e libertatea? Abur… miraj…
…imi mai trebuia in seara asta, sau mai bine zis, imi lipsea…
Unii actori/comedianti/ce-or fi ei au o capacitate deosebita de adaptabilitate a vocii, suprinzatoare uneori. Acest talent, combinat cu putina miscare, poate degenera intro parodie dintre cele mai spumoase pe care le-am “baut” in ultima vreme.
Bineinteles ca trebuie sa fii auzit macar de jumatate dintre “the 25 most annoying voices in the music industry” ca sa gusti glumitza
Lista inculpatilor:
* Bob Dylan
* Neil Young
* Michael Bolton
* Cory Hart
* Willie Nelson
* Johnny Cash
* John Bon Jovi
* Robbie Robertson
* Neil Diamond
* Aaron Neville
* Styx
* Barney the Dinosaur
* Aerosmith
* “Any Annoying Lead Guitarist”
* Meatloaf
* Crash Test Dummies
* Tom Petty
* Beck
* The B-52s
* AC/DC
* Metallica
* The Rolling Stones
* Ozzy Osbourne
* Julio Iglesias
* Bobby McFerren
* Andrea Bocelli
* Guns N Roses
Ce face romanul in metrou? Pai, depinde… are multiple si diverse alternative de a “arde” timpul: sta ca branza (*), sta pur si simplu, asculta muzica, se uita in geam, citeste (o, evoluam)… citeste ziarul (na evolutie, si mai e si compact care e gratis), citeste….(tanana) cate o carte. E, aici e the hot spot of the post. Intrebarea ar fi, de ce naiba chinuie lumea cartile????
Ce face studentul roman 10 minute in metrou, de la romana la unirii? Analizeaza restul romanilor din jur, si pune intrebarea de mai sus cu chinuitul.
E apreciabil ca lumea mai citeste inca in metrou. Sunt diverse “opriri” pe scara “acceptabil”.
- La baza e ziarul… omul inainte de serviciu se informeaza (evident daca e Dilema , Katzavencu sau …nush, jurnal literar si altele de genul, se schimba problema si urca in ierarhie)
- Apoi exista mereu romanul de autobuz/metrou – ala da, ala usor de citit, cu 100 de cuvinte pe pag (scrise maaare, ca doar mijloacele de transport in comun se balangane). Si aici, daca e un bulgakov – comedie autentica, nu se pune, dar …cand e un Agatha Christie… (il putem pune la ziare)
- Si mai sunt cei care…lectureaza cu adevarat, care citesc pt placerea de a citi literatura la nivel de arta, nu all the bullshit around.
E…ce m-a complet enervat pe mine ** e ca toti… ma rog, in general toti, indoaie cartile la colturi.
DE CEEEE?
Le doare si pe ele (app de “eu nu bat covoarele ca si pe ele le doare”). Nu e pacat sa ai o carte innebunita asa la toate colturile? Ppl, tine de respect chestia asta. Iti cumperi o carte de placere…cu drag, nu ca sa o badjocoresti. Daca nu pt banii dati pe ea (cumparata noua sau de la anticariat) sau pt timpul “sacrificat” ca sa o imprumuti de la biblioteca, atunci macar din respect pentru autorul respectiv, pentru subiectul respectiv…pentru carte in sine, NU MAI INDOITI CARTI LA COLTURI.
Daca ai fi pictor si cineva ar veni sa iti indoaie o pictura pe toate partile, ti-ar placea? … N-as crede…
*branza sta si pute
** nu e mai bine de oamenii care gandesc mai putin? Ei cu siguranta nu sunt stresati, enervati, suparati, tristi…la ei e totul roz…
(il putem pune la ziare)
