AT?

Evident ca analiza tranzactionala, si asta pentru ca incep sa diger incet incet termenul.
De ce sa scriu despre asta acum? Simplu…
Pentru mine anul incepe primavara (particica mea de tip narcisist imi sufla in urechea stanga ca evenimentele importante se invart in jurul zilei mele de nastere). Asadar, se pare ca ma confrunt de ceva saptamani cu furtuni si furtuni si furtuni…
Este asta rau sau bine? ma tot intreb – pai e bine, normal.
Este bine pentru ca incepi sa te analizezi tocmai in momentele incarcate.
Cati dintre noi sunt cu adevarat constienti de comportamentul lor si il inteleg? … Probabil multi, dar nu destui.
Mica revelatie datorita careia scriu este ca, abia recent am constinetizat eu cum se joaca Parintele, Adultul si Copilul cu mine. Zilele astea mi-am permis sa fiu copila… indragostita. Dar oare chiar asa a fost… ce s-a intamplat cu parintele meu? Pai el vegheaza. Dar adultul? El observa. Fiecare cu rolul lui… si asa se naste echilibrul… P-A-C…

Iubesc primavara…

Primavara

Cicluri

Mi-au trebuit 21 de ani sa constientizez ca viata e un … mare ciclu, chiar un cerc.
Totul e ciclic, anii se repeta ciclic – anotimpuri. Starile sufletesti, the same… “after winter, must come spring”. Da… o serie neintrerupta de cicluri suprapuse timpului liniar, dar care poate deveni circular… nu are nevoie decat de gravitatie suficienta.
Nu degeaba, eufemistic, varsta se masoara in “primaveri”… nu degeaba in fiecare vara se repeta nesfarsit acelasi ritual al concediului, pentru clasa muncitoare…
… totul e insiruire de cercuri si cicluri. M-as putea lasa influentata de ideea ca la un moment dat apare, inevitabil, un eveniment atat de important ca rupe toata rotunjimea obisnuita a ciclului… dar, la naiba ca si evenimentul asta se desfasoara ciclic, mutand intreaga realitate pe o alta traiectorie, dar neschimbandu-i structura.
Completitivitate … rimeaza in acceptiunea mea cu un ciclu circular.
Si ce se intampla cu toate ciclurile? … Se duc in sus … oriunde ar insemna acest sus – punct originar, o comprimare totala a rotunjimii, a sferei.

Magie…

Spectacol de dans contemporan… seara de vineri cu miros de furtuna… catifea rosie… realitate transpusa in limbaj corporal.
“Astazi ne despartim, cum s-au despartit apele de uscat”
- ne despartim de profan, alunecam usor in vis, in sacru? -

Pentru 60 de minute, in sala alb-rosie a Odeon-ului, maestrul cu mantie negru-violeta, Razvan Mazilu, te invata cum sa traiesti cu rasuflarea sugrumata.

Ce ar putea fi mai frumos decat o seara inecata in umbre de lumina

Umbre de Lumina

Ne simtim artisti uneori

Cea mai frumoasa relaxare … jocul.
Si cum departe de mine e jocul cu instrumente muzicale, jocul culorilor este preferatul meu.
Asa ca…ce m-am gandit acum cateva seri?
Sa ii fac o surpriza Cristinei.
Here it is: “For Christine
For Christine