Fericirea consta in lucruri marunte, in lucruri simple… really?
Eu nu cred asta; de fapt, sunt chiar impotriva acestei credinte.
Cine si de ce vrea sa imi zica mie ca lucrurile care ma fac fericita sunt simple sau marunte? That’s a lie.
Ce inseamna marunt? Si pentru cine? Fericirea e ceva atat de intens, incat isi poate ridica seva numai din radacini adanci, din lucruri “mari” (e oare mare antonimul lui marunt?).
Si daca ce ma face pe mine fericita pare pentru ceilalti ceva insignifiant, well, nu-mi pasa. Pentru ca e irelevant. Cand vorbim de sentimente, tot ce are valoare se raporteaza la sine.
Oare cati cunosc diminetile calde de vara din Cismigiu, pline de roua si liniste? Cati au ascultat in astfel de momente “Nimrodel…”? Si dintre acestia… cati au simtit cu adevarat insemnatatea acestor momente? Cati au fost fericiti?
– pentru ei lucrurile astea nu sunt simple. Sunt exact ca sistemul sanguin; asigura intreaga vitalitate a spiritului.
Un lucru e marunt doar pentru cei pe care nu ii afecteaza. Si atunci, de ce sa te intereseze ceva paralel tie si sa il categorisesti ca fiind simplu?
E posibil sa ma insel, dar eu sunt convinsa ca fericirea consta in tot felul de lucruri, numai marunte nu.
ps: ia cu tine melodia asta cand vrei sa traiesti un “lucru marunt”
