I will forever be a daydreamer…

Cum ar fi sa vrei intentionat sa iesi intr-o poza cu ochii inchisi?
Ar fi o experienta unica… este o experienta unica.
E fascinant cum, in doar cateva zeci de secunde, suntem capabili sa ne deconectam de lumea reala si sa visam, in mijlocul orasului, in centrul agitatiei, in spatele pleoapelor, trase precum jaluzelele intr-o zi prea luminoasa.
Dar daca cineva e in spatele luminii orbitoare si surprinde cel mai sincer zambet pe film?
Atunci realizezi ca esti unul dintre cei 1000 de oameni speciali care si-au daruit, pentru cateva secunde, visele unui project extrem de fain… Daydreamers.

Ce mi-a placut mie cel mai mult?… senzatia… initial un zambet fara profunzime, iar apoi, neasteptat, un suras cu adevarat sincer, si minunat…

Try it :)
Thanx Alexandra

Roxana Viseaza

Stereotipuri?

Intotdeauna m-am imaginat ca fiind o persoana ce traieste in afara stereotipurilor.
Totusi, azi mi s-a intamplat un lucru ciudat… – de altfel si motivul revenirii mele pe blog dupa atata timp – …am vazut o femeie de religie musulmana, mai pe romaneste, o araboaica, fumand. Si pentru cateva secunde mi s-a parut ceva extraordinar, ceva nemaivazut. Apoi mi-am dat seama ca … da, era ceva nevazut, pentru ca nu am mai vazut in viata mea femei arabe care sa fumeze. Stiam ca religia lor nu le permite un astfel de pacat. Dar ce… nici noua religia nu ne permite sa facem sex inainte de casatorie…so?

Da… m-am simtit ca un copil din nu stiu ce oras hyper tehnologizat, care vine pentru prima oara in Maramures si vede… vaci… vii.
Traiesc inconjurata de stereotipuri si idei preconcepute. La naiba! Trebuie sa schimb ceva…

Cu lupa prin Popa Nan

De prin iunie, m-am inscris voluntar la Fundatia Culturala ARTEX, pentru un minunat proiect numit Ascensorul Cultural.
Printre multe altele, acest proiect vizeaza redescoperirea Bucurestiului… sau mai bine zis, ofera tuturor “capitalistilor” sansa de a-si cunoaste orasul mai bine, prin propunearea unor “must go to”-trasee pe care, in orice zi de relaxare, le-am putea urma. Ideea de baza nu este sa ne plimbam pur si simplu prin oras, ci sa ne imbogatim sufletul si mintea in momentele in care hoinarim pe strazi; sa aflam lucruri noi despre trecutul asezarilor pe langa, mai daunazi, treceam nepasatori.
Exista nenumarate monumente istorice in Bucuresti, nenumarate case cu arhitectura uimitoare, care astazi sunt uitate… pe langa care trecem fara sa ne dam seama.
Traseele pe care, in curand, toata lumea le va gasi pe platforma virtuala ce reprezinta Ascensorul Cultural, vor dezgropa trecutul, vor marca locurile pline de incarcatura istorica si vor relumina orasul.

Pentru toate aceastea insa, echipa realizatoare… adica si eu, munceste cu spor.
Acum ceva timp, am pus sub lupa STRADA POPA NAN. Si a fost o experienta unica…. un pas inapoi, acum 100 de ani. Totul e neschimbat, neclintit… poti mirosi si simti in aer minunatia acestei strazi.

Vine cineva la plimbare printre crescatorii de viermi de matase, printre copaci seculari, carute, frizerii, florarii, biserici, piatra cubica si…amintire? De la Foisor, pana’n Piata Vitan….

DSCN1280

DSCN1294

DSCN1264

DSCN1266

DSCN1271

DSCN1290

DSCN1300

Din noiembrie … vom vedea adevarata splendoare a orasului acesta atat de contestat si de lovit… Bucuresti…