Exista o linie greu sesizabila intre nebunie si genialitate…
Ce e infiorator? Gandul ca realitatea pe care o traim le permite anumitor oameni sa concentreze in propriile maini puteri uriase, sa dispuna, dupa bunul plac, de destinele atator oameni, sa isi satisfaca propriile “sclipiri” in cele mai macabre feluri.
Ideea este iesita din comun… socanta sau nu.
Rasunetul acestui scurt clip in ecoul meu sufletesc a fost asurzitor… so i thought to share it!
Rasfoiam zilele astea prin computer, si am dat de o melodie care m-a facut sa imi rasfoiesc paginile trecutului si sa redeschid niste cicatrici pe care le credeam de mult vindecate… povestea e lunga, plictisitoare, insa piesa este superba, cu versuri pe masura.
Tapinarii!! Ar fi trebuit sa ii ascult mai des pana acum…..
Am ridicat un ochi spre cer…si-am urlat
De ce a trebuit sa vina?
De ce a trebuit sa plece?
De ce dracu´ a mai venit?
Mereu cu gura plina de sange…cer razbunare
Pentru ce mi-au facut altele
Si imbatat de succes ma reped spre o noua victima
Uneori victima devine vanator
Intr-o lume-n care…totul este de mancare
Viata este de vanzare…chiar si eu
Dar ea vroia o autonomie a gandurilor
CA O POEZIE
Dar ea vroia o autonomie a viselor
CA O FANTEZIE
Transpir lacrimi si sange si miros a caise putrede si bolnave de abstinenta de la iubire
Si mor cate putin
Nestiinta ma omoara
Daca oare va fi o stricata…coaja de banana pe care voi cadea
Fanteziile ma omoara
Si nu mai iubesc asa cum iubeam candva in acea seara in care ea…ma barbierea
Dar ea vroia o autonomie a gandurilor
CA O POEZIE
Dar ea vroia o autonomie a viselor
CA O FANTEZIE
Manunchiul de chei spre inima ei…s-a rupt
Si nu mai stiu nici drumul la ea
Am nevoie de un ghid
Am nevoie chiar de ea
Dar ea vroia o autonomie a gandurilor
CA O POEZIE
Dar ea vroia o autonomie a viselor
CA O FANTEZIE
Cine nu s-a uitat la “Courage the cowardly dog” n-a avut copilarie!
Eh, ce legatura are Yael Naim cu Courage? … teoretic niciuna. Insa cum mintea omului e “alergareatza” si zboara din loc in loc, nici mintea mea nu face exceptie, si de fiecare data cand ascult melodia asta, imi amintesc, din negura copilariei mele de mult apuse (ca tot am schimbat in mod tragic prefixul acum cateva zile), un episod in care vine o … creatura…. cu circul pe la Courage prin “oras” si tot canta la acordeon, transformandu-i incet incet si pe Muriel si pe Eustace in puppet. Foarte creepy episod, melodie geniala. Enjoy!
