Oare cum sa imi reiau activitatile zilnice, eventual si tabieturile, dupa o saptamana in care nimic nu a semanat cu viata mea obisnuita? Sa revin in inecaciosul praf bucurestean, dupa ce, timp de o saptamana am inspirat doar briza marii…
Sentimentul trait la 4 dimineata, pe plaja, intre o luna plina, in apogeul luminozitatii, si o mare de argint ce-si leagana usor valurile spre tarm… of, I want it back, macar pentru o secunda in plus
In vama se traieste intr-un illo tempore ametitor dar placut. Sub impresia ca iti incarci bateriile pentru un nou an, te lasi atras de magia marina … ca, abia revenit la cotidian, sa realizezi ca ti-ai lasat toata vitalitatea pe nisipul umed al diminetii, sub o umbreluta de stuff, ascultand Bolero si asteptandu-L sa rasara.
Adio regina a valurilor … ramane sa ne reintalnim intr-o noua zi calduroasa, departe de greutatea citadina.
Tot ce-mi ramane pana atunci este acest solo mult iubit dintr-un Lost Song
