Draga blog,
Imi este extrem de greu sa scriu acum, pentru ca in momentele de maxima intensitate a trairilor sufletesti, cuvintele mi le gasesc cu greu. Un astfel de moment am trait joi seara, la TNB, moment care mi-a confirmat chimia traita recent in legatura cu scrierile bulgakoviene.
“Inima de Caine” (regizor Yuriy Kordonskiy)
…toate panzele sus spre sala Amfiteatru.
Cu siguranta una dintre cele mai impresionante piese vizionate pana acum… restul cuvintelor ar fi de prisos, pentru ca, la urma urmei, cui ii pasa?. Fiecare trebuie sa isi imagineze propriul monolog interior dupa acest spectacol.
Un Rebengiuc fara cusur, un Manole (Am o psihologie blanda, doar ca urasc pisicile) care a reusit sa taie suflarea celor 300 de spectatori prezenti.
Un caine cu inima si un om fara ea… pentru ca, la urma urmei, ce e libertatea? Abur… miraj…
eţsepedalah






